credeti ca figurinele din plastilina prind viatza noaptea si incep sa exploreze? oare atunci cand mi-am facut cercei gigantici din plastilina de a muncit mama pretz de-un ceas sa-mi curetze urechile dupa aceea, plastilina o fi simtit calatoria de la gradinitza pana acasa si apoi in galeata de gunoi? si oare atunci cand eu faceam slipi de dama din plastilina, creand o dantelutza cu modelul incisivilor, oare pe ea, pe plastilina, o durea? dar de fapt "plastilina" e o EA? cata-lina, plasti-lina, o fi, ce stiu eu...
prietenul din imagine a fost creat de o fetitza care viseaza la muntele Fuji si careia ii plac oamenii de ciocolata
2 comments:
heh, plastilina m-a bantuit toata viatza...se vede si acum, inca fac chestii din plastilina, doar ca acum pot sa le si intaresc si sa le dau "o viatza", sau mai bine zis o viatza mai lunga, fara sanse prea mari de a ajunge la gunoi sau turtita undeva pe o talpa de papuc...stie ea plastilina ce stie, ne bucura in felul ei efemer...just enjoy it...
Post a Comment