inamic la tribord

sunt un om al podishului - Podishul Moldovei, of course. astfel, pana la un punct din viatza singurele mele experientze nautice au constat in plimbari cu hidrobicicleta pe lacul din parcul municipal

curios insa, posedam un acut un instinct marinaresc. imediat ce ma aflam pe o inaltime, oricat de mica, aceasta devenea un catarg. cel mai mare pericol era sa cad de pe pat in valurile tulburi ale mochetei, iar silueta bunicii care trecea pe hol nu era altceva decat o corabie de pirati ce dadea tarcoale

am retrait aceleasi senzatii de libertate si aventura zilele trecute cand balconul firmei incepuse sa semene cu puntea unui velier de unde puteam scruta departarile si ma simteam cam ca-n imagine...

Alte surprize, de prin alte tzari...

Se pare ca nu numai Cata si Alex gasesc lucruri inedite prin tzari straine...Pe langa calatoria in viitor ce am trait-o mergand in Turcia (asa ma facea sa ma simt hotelul), am avut parte de o surpriza placuta...legata mai mult de trecut...
Nu stiu cati ani aveti si daca ati mai avut parte de asa ceva, dar eu nu pot uita pasarelele alea de ceramica in care puneai apa, le suflai prin nu stiu ce parte a copului si cantau in triluri... Faceam febra musculara la falci sufland si tot nu ne saturam. Culmea era ca le pierdeam sau le spargeam, dar de fiecare data cand mergeam la ceva targ cu parintii ma alegeam cu una noua...Si povestea se repeta.
Ei bine, din astea am vazut in Turcia de vanzare. Acum imi pare rau ca nu mi-am luat si eu o pasarica sa suflu in ea (hehehe)...
Voi v-ati innebunit mult parintii cu asemenea jucarii cand erati mici? Ca eu tin minte ca da...heh, ce rea eram :))

Surprize!

Intr-o calatorie recenta in Bulgaria am descoperit cu mare uimire faptul ca la ei Turbo inca e pe piata! Asta e o intamplare care nu poate fi tratata cu ambivalenta. Amintirile din copilarie mi-au generat o serie de intrebari framantatoare...
Cum a ajuns un produs atat de simplu sa-mi domine copilaria? Cum s-a format microeconomia de cartier atat de bine pusa la punct si cum s-a stabilit valoarea unei surprize fata de restul jucariilor?
Dar cel mai curios sunt sa aflu cum de au reusit expertii de la Turbo sa reproduca cu asemenea exactitudine guma copilariei noastre. Versiunea moderna, desi nu mai e roz, are aceasi forma cu doua santuri, are aceasi tarime dubioasa, si acelasi gust specific care dispare brusc dupa vreo 3 minute.
Sunt tare fercit ca mi-am reamintit o parte din acea perioada a vietii, dar am o singura dezamagire, din cele 3 gume cumparate deja am o dublura. Vrea cineva sa facem schimb?

Pontonul

Toti aveam un loc favorit unde ne jucam pe timp de vara. Al vostru unde era?

Plasti-life

credeti ca figurinele din plastilina prind viatza noaptea si incep sa exploreze? oare atunci cand mi-am facut cercei gigantici din plastilina de a muncit mama pretz de-un ceas sa-mi curetze urechile dupa aceea, plastilina o fi simtit calatoria de la gradinitza pana acasa si apoi in galeata de gunoi? si oare atunci cand eu faceam slipi de dama din plastilina, creand o dantelutza cu modelul incisivilor, oare pe ea, pe plastilina, o durea? dar de fapt "plastilina" e o EA? cata-lina, plasti-lina, o fi, ce stiu eu...


prietenul din imagine a fost creat de o fetitza care viseaza la muntele Fuji si careia ii plac oamenii de ciocolata

Vrea cineva un pai?

Mai tine minte cineva ce nebunie era cu paiele cand eram mici? Atunci cand faceam rost de unul eram sefi in cartier. Adica, deh, am pai, te pui tu cu mine?! Acum se gasesc pe toate gardurile. nu mai e amuzant sa le cauti si sa te mandresti cu ele. Bine, si acum exista "copii" de 25 de ani care beau berea cu paiul (roz daca se poate), dar nu il ia acasa sa il puna la colectie. Nu?....

Paiele erau bine spalate si refolosite, sa tina cat mai mult, ca nu se gaseau. Daca erau aduse de prin tari straine si aveau si ceva model special valorau o avere.Daca tin eu minte bine, paiele roz si cele rosii erau cele mai valoroase. Se facea schimb, se negocia, si totusi nu era toata lumea multumita...Dadeam apa de la robinet la papusi cu paiul si ele la vremea aia pareau incantate. Limonada si socata erau delicoase, mai ales baute cu paiul. Si sa nu uit de Brifcor, mentionat undeva mai jos...

Ieri mi-am adus aminte de paie...am descoperit prin dulapul de bucatarie un pahar cu pai incorporat si am incercat sa ii dau suc lui Olivian, "papushul" meu iubit (vezi poza). Nu a vrut si m-a dezamagit. Probabil ca inca ii place apa de la robinet...

Patron (post cu dedicatie)

patron - petrecere de aniversare, utilizat pentru sarbatoriti de varste cu o singura cifra

putini il recunosc, dar in copilaria mea acesta era termenul care anunta...

stat pe canapea in fatza a doua mese unite (de obicei nimereai la imbinare si ti-ai fi dorit picioare demontabile ca la lego pe care sa le lasi alaturi de hainutza, in dormitor) si cam inalte de pe care puteai "servi" cascaval taiat ondulat, salam, ou umplut, pui cu "pireu" (perfect pentru desene cu furculitza), sifon, brifcor, tort diplomat, cineeeeee sa traiasca?, ia cadoul, sarumana tanti mama lu'......, mai poftiti si la anu'

si, da, MUSAFIRII, acele entitati binevoitoare care aduceau cadouri si fumau in sufragerie

la patronul ei nu am fost niciodata, pentru ca ne-am apropiat mult mai tarziu. tot tarziu m-am si dezmeticit pentru patronul de anul acesta. ziua ei a fost ieri, eu credeam ca e maine si atunci ii spun astazi

LA MULTI ANI, LIVIA